Timp liber, persoana libera
Deseori am dificultati la inceputul unui articol. Sunt in continuare uimit cum structura si continut interior psihic si emotional al unei persoane se reflecta in toate activitatile sale, de la modul in care stabileste contacte, la felul in care concepe un articol (sic!) pana la modul in care se comporta in timpul liber. Astfel, cand am primit ideea articolului – timpul liber al persoanei singure – am avut tendinta sa ma conformez sensului primar al termenilor, pana cand o buna prietena mi-a atras atentia ca ea nu se simte singura cand nu este intr-un cuplu ci mai degraba libera. Hm, libera?! – imi spusei in barba. Adica, se simte inchisa intr-o relatie!? Sau…, sau poate ca… si de aici, cu ceva explorari suplimentare prin „curtile” si amintirile altora (ca si prin „curtea” mea si amintirile mele) am asternut cele de mai jos.
Cumva, poate datorita statisticii, poate profesiei sau pur si simplu in mod natural, am primit informatii preponderent de la femei, asa ca, desi mare parte din cele ce vor fi scrise provin dinspre Ele, sunt sigur ca si Ei se vor regasi in aceste randuri.
Din propria dorinta sau „fortata de circumstante” esti liber/a, adica neimplicat/a intr-un cuplu…iata ca acum ai in sfarsit ocazia sa faci ceea ce doresti tu, cand vrei tu si cu cine vrei…hei, nu va ganditi neaparat la…a fi liber/a nu inseamna neaparat libertinaj! Deseori, a fi intr-un cuplu, presupune anumite (auto)limitari, un anumit program comun – macar din cand in cand. Sigur, mai ales pentru persoanele ce au tendinta sa fie submisive in cuplu, perioada dintre doua relatii poate fi un interval propice pentru a se regasi, pentru a se explora, pentru a-si redefini nevoile, limitele, spatiul personal (interior si exterior) E ocazia sa mergi la dans, la film – ei/lui nu-i placea, era prea obosit/a pentru asta, sa iesi fara griji in oras cu fetele/baietii si sa vi acasa la ce ora doresti fara „sa dai socoteala”. Nu in ultimul rand, e o ocazie sa te pui in valoare – de, iesi la „vanatoare” (mai in serios sau doar ca flirt) asa ca mergi la sala, la bazin, te implici in activitati ce se desfasoara in grup, interactionezi mai mult si mai des, orizontul relational creste semnificativ. Reteaua de prieteni se diversifica, creste ca numar, iar implinirea unor vise, poate nerealizate pana atunci in cuplu, te va face sa debordezi de vitalitate si creativitate. Devii mai disponibil/a si semnalizezi asta pe toate canalele, pentru ceva serios, poate pentru ceva trecator, sau asa, ca simpla joaca. Aici apare o diferenta semnificativa intre barbati si femei, diferenta data de centrarea lor pe relatii sau pe a face. in timp ce femeile se vor vedea mai des cu prietenele, pe care deseori le-au neglijat in favoarea Lui, se vor ocupa mai mult de auto-cunoastere, ei se vor implica in activitati, de grup sau nu, in care vor „face” ceva, vor atinge anumite tinte.
Astfel, stima de sine, ce scade mai ales daca nu tu ai initiat iesirea din fosta relatie, are ocazia sa creasca, sa se consolideze, prin contactul interuman, prin realizari concrete, prin competitii cu „cei de acelasi fel ca tine”. Suntem (si) fiinte sociale si, daca tot nu mai exista o relatie de cuplu, apartenenta la un grup ne sprijina in cresterea sentimentul de siguranta. Astfel ne redefinim, recapatam o anumita Individualitate. Aceasta, de multe ori, se dispersase in cadrul unor relatii in care partenerii nu-si pastreaza propriile limite si nu-si respecta propriile nevoi in egala masura cu respectul acordat nevoilor partenerului. Un Noi care devine exclusiv si covarsitor in cadrul unei relatii si unde un „Tu si Eu” sanatos este inexistent, unde frontiera contact dintre cei doi se aneantizeaza, nu poate genera decat relatii de dependenta, confluenta sau chiar co-dependenta.
A fi noi insine, a respecta si a iubi celalaltul, diferitul din partener/a, a fiinta intr-un Noi care nu exclude un Eu si Tu, iata o posibila solutie pentru o relatie de cuplu sanatoasa si indelungata.
articol aparut intr-o forma diferita in revista Psychologies, Romania.
Mihai Albu
Safe Place: feel free to grow!®
Sigur sensul de a fi liberi este primordial . Pentru mine libertatea este donul cel mai pretuit e un dar de la D zeu , cand un prieten , parinte , sot, etc. , i ti limiteaza libertatea i ti striveste respectul de sine , nu mai poti fi tu insuti in comportament , gandire ,etc. , de fapt devii victima persoanei pe care o iubesti .E dureros. Santaj sentimental . Inchei micul meu comentariu . Mult succes .
destul de adevarat, mai ales ca tineri din ziua de astazi numai pensionari de maine nu vor ajunge
🙂 Se implinesc trei ani de cand am iesit dintr-o relatie lunga de 10. Ma simteam ca un cadavru ambulant, fara identitate, fara personalitate. Incet incet mi-am recapatat increderea in mine, m-am redefinit, m-am reinventat insa am ramas cu o mica hiba: mi-e teama de relatii pentru ca le asociez (prin prisma experientei trecute) privarii de libertate. Astfel in interiorul meu se da o lupta intre cea care isi doreste o persoana de sex opus alaturi cu cea care isi doreste sa fie libera, propria ei stapana, fara “restrictii de program”. Sunt constienta ca intr-o oarecare masura convietuirea a doua persoane presupune un mimin compromis dar sunt de parere ca pastrandu-ne identitatea si respectand-o pe a celuilalt relatia are mai multe sanse de supravietuire. Cred ca punctul de echilibru este cand permiti celuilalt sa intre pe terenul tau din iubire neconditionata, nu din obligatie si nu din teama de a fi parasit daca nu executi ce ti s-a cerut.