Muzicoterapia pe intelesul tuturor (Interviu revista Psychologies, iulie 2013) partea 2
Există anumiti compozitori care sunt terapeutici? Si nu ne referim aici numai la muzica clasică.
Aceasta intrebare este destul de delicata si inca da nastere la multe polemici. Exista persoane care sustin ca anumiti compozitori sau ca anumite muzici sunt terapeutice, nespecificand clar pentru cine. Circula chiar si anumite retete muzicale, ca remedii pentru anumite afectiuni. Personal, atat in urma numeroaselor lecturi de specialitate cat si a lucrului propriu zis cu clientii, tin sa infirm aceste ipoteze. Nu exista un panaceu universal sonor, nu exista un anumit compozitor sau o anumita muzica ce poate fi terapeutica pentru toata lumea.
Fiecare individ are propria sa istorie, fiecare individ are propria sa Identitate Sonora. Fiecare individ e unic si tocmai aceasta unicitate constituie principalul reper atunci cand alegem o muzica ce poate fi terapeutica. Atunci cand se face un program sonor pentru cineva luam in calcul absolut totul : universul sonor al vietii intrauterine (mai ales in cazul copiilor autisti), momentul nasterii, universul sonor al primei copilarii, mediul cultural in care a trait, accesul la muzica, stilurile de muzica la care a fost expus, sunete detestate, sunete preferate, relatia cu sunetele propriului corp, relatia cu sunetele din mediul ambiant. In afara de aceste repere esentiale, exista si teste sonore diagnostic care releva anumite aspecte inconstiente si care ofera foarte multe indicii extrem de importante atunci cand incepem sa lucram cu o persoana.
Prin prisma acestor argumente pot afirma ca nu cred in eficacitatea retetelor muzicale. Un anumit compozitor poate fi terapeutic pentru o persoana care are o relatie speciala cu acest tip de muzica, insa poate fi neterapeutic pentru o alta care poate asocia aceasta muzica cu o trauma pe care a trait-o. Un simplu exemplu, o muzica new-age de relaxare cu sunete de apa poate fi terapeutica pentru cineva, insa total neterapeutica pentru altcineva care a avut, de pilda, probleme in viata intrauterina.
Muzica nu se recomanda pur si simplu, ea trebuie foarte intelept dozata, exact ca un medicament. Alegerea nu se face niciodata in functie de gusturile terapeutului, ci doar in functie de tabloul clinic al clientului. Exista chiar si contraindicatii ale muzicoterapiei, la anumite persoane anumite sunete putand declansa crize de epilepsie. Deci, mare grija atunci cand alegem o muzica pentru cineva, mai ales daca vrem ca efectele ei sa fie benefice si nu invers.
Ce fel de muzică se ascultă la sedintele de muzicoterapie?
In muzicoterapie se poate lucra cu orice fel de muzica, indiferent ca este vorba despre muzica simfonica, new-age, rock sau hip-hop. O muzica este puternica si are valente terapeutice doar daca ea poate trezi emotii puternice si produce verbalizari sau exprimari non-verbale. Anumite muzici, chiar daca sunt neutre, pot constitui pretextul care conduce catre o alta muzica ce poate deveni terapeutica. Important este ca muzica sa trezeasca emotii puternice, indiferent care este stilul ei.
Evident, conteaza foarte mult cu ce categorie de clienti lucram. Spre exemplu, pentru un adolescent care-si reprima furia, o muzica rock sau hip-hop cu mesaj dur poate fi foarte terapeutica fiindca « rosteste » ceea ce el nu-si da voie. Vorbeste in locul lui. De foarte multe ori, sugerez clientului sa-mi aduca atat muzica detestata, cat si muzica preferata. Muzica detestata releva blocajele si practic de acolo incepe lucrul terapeutic. Muzica preferata este cea care-l deschide, cea care-i ofera siguranta.
In final, Nu exista o muzica anume. Exista doar clientul in unicitatea lui. De acolo se construieste totul, istoria sa sonora personala fiind cel mai important reper.