“Ce este un adlerian?
Nita Arnold, M.D. Los Angeles, California
Ce principii de baza ale Psihologiei Adleriene ar trebui sa fie acceptate de orice adlerian? Inainte de a putea raspunde la aceasta intrebare ar trebui sa clarificam: ce este Psihologia Adleriana? Este o stiinta dezvoltata de Adler, care incearca sa inteleaga si sa explice comportamentul uman. Nu toti psihologii fac asta. Ca si student la psihologie, cineva poate sa fie interesat de testare sau masurare, de experimente pe animale, de perfectionarea descrierii psihozelor in scopul diagnosticarii bolii mentale. Toate aceste abordari nu vor face din tine un adlerian si nici nu te vor exclude de la a fi unul.
Psihologia adleriana este interpretativa; este o incercare de a intelege comportamentul uman. Sunt si alte psihologii care, precum cea a lui Adler, sunt dinamice, psihologii de profunzime. Principale printre acestea sunt sistemele lui Freud si Jung. Totusi Adler si-a dezvoltat stiinta intr-o directie esentialmente diferita de a lui Freud si Jung. Unele dintre principiile lui nu sunt exclusiv ale psihologiei lui sau nu sunt originale ale lui Adler. Idei similare, de exemplu, au fost exprimate fie in filozofie secole in urma sau chiar in psihologie cu putin inainte de publicarea principalelor sale lucrari. Mai degraba totalitatea principiilor lui Adler, adunate impreuna intr-un sistem functional, este cea care furnizeaza o cheie pentru intelegerea comportamentului uman si pentru posibilitatea de a-1 schimba. Aceasta este marea lui contributie, si acceptarea sistemului in totalitate este ceea ce face sa fii adlerian.
In toate domeniile unde comportamentul uman, fie individual fie in grup, este studiat, precum in psihologie, antropologie, sociologie, criminologie, psihiatrie sau acolo unde se fac eforturi de a modifica comportamentul, precum in educatie sau psihoterapie, sistemul lui este aplicabil. Toate principiile sistemului sau sunt interdependente; de aceea, urmatoarea enumerare a acestor principia, in ordine numeric, este din necesitate artificiala.
1. Viata este o miscare directionata. Forta de miscare este dorinta de a supravietui, scopul este siguranta. Viata poate fi interpretata ca o miscare de compensare a sentimentelor de inferioritate, ca si cum cineva ar dori sa atinga de jos un punct de deasupra., unde cineva ar fi eliberat de toate sentimentele de inferioritate.
2. Scopul sigurantei determina toate actiunile noastre, dar conceptul de siguranta difera la toti indivizii. Acest concept de siguranta, sau succes, se formeaza in primii ani ai copilariei, in jurul primilor cinci ani de viata, in concordanta cu experientele timpurii din mediul limitat al copilului. Atunci este momentul cand copilul isi formeaza un plan de viata sau un model de viata, care este un plan – creatia lui unica – pentru a se descurca in aceasta lume pe care o vede el si pe care ajunge sa o cunoasca. El isi fixeaza scopul, care este conceptul lui despre siguranta; el separa metodele, alegand unele si renuntand la altele. Pe scurt, el isi dezvolta stilul de viata, care este modul lui de a relationa cu viata. Scopul lui de siguranta este normal sa nu poata fi atins niciodata; nu este cunoscut de el in mod constient si nici nu poate fi exprimat verbal de catre copil. Acest scop determina toate expresiile personalitatii lui, actiunile lui, sentimentele, cuvintele, visele, ceea ce uita, ceea ce-si aduce aminte.
3. Toate comportamentele sunt indreptate catre un scop; nu suntem impinsi de o cauza, ci suntem trasi catre un scop, pe care, totusi, am fost liberi sa ni-1 stabilim in copilarie. Odata ce scopul este stabilit suntem determinati de el in toate” actiunile noastre ca si cum am fi “prinsi intr-o camasa de fier”.
4. Adler isi numeste psihologia “psihologie individuala”, potrivit latinescului individiere, “a nu divide (separa).” Organismul ca intreg actioneza si reactioneaza intotdeauna in intregime, niciodata prin una dintre partile sale.
5. Comportamentul unui individ poate fi inteles doar in relatie cu societatea. Aici, conceptul sau specific si unic despre siguranta il determina sa dezvolte metode fie cooperante, fie alte metode in eforturile sale de a obtine succesul, bazandu-se pe “logica sa privata” fictionala.
6. Adler a ajuns la descoperirile sale din observarea “comportamentului anormal”. Astfel el a descoperit o noua abordare a psihopatologiei. Comportamentul anormal, actiunile criminale, copiii problematici, prostitutia, patologia sexuala, pot fi intelese prin aplicarea principiilor generale mentionate mai sus.
7. Mai mult, un adlerian crede de asemenea in posibilitatea de a modifica comportamentul; aceasta modificare poate fi obtinuta prin metodele stiintifice dezvoltate de Adler. Un adlerian aplica in domeniul sau metode specifice de educatie si psihoterapie, respectiv ca professor, parinte, medic, etc, bazandu-se pe un cadru al principiilor generale. Acestea sunt esentialmente: o incercare de a recunoste scopul individului, planul sau de viata, metodele pe care le foloseste pentru a se raporta la viata si de a-i da si lui aceasta cunostere. Aceasta cunostere furnizeaza “insight”. Este o abordare esentiala adleriana sa incurajezi pentru a schimba conceptiile gresite ale pacientului pe care si le-a format in timpul copilariei timpurii. Asta ii da posibilitatea acestuia sa renunte la eforturile lui de a se asigura potrivit conceptelor sale personale si de a accepta un scop cooperant. Apoi el poate invata sa foloseasca metode cooperante. Terapia adleriana il ajuta sa-si dezvolte sentimentul social, pe care noi toti il avem la nastere dar care, potrivit lui Adler, trebuie dezvoltat.
8. Un adlerian este acela care accepta principiile lui Adler despre psihologie si psihopatologie si foloseste metodele sale, aplicand stiinta sa in toate domeniile vietii pentru binele oamenilor.“
Arnold, N. (1951). What is an Adlerian? Individual Psychology Bulletin, 9(3&4), 143-145.
Safe Place: feel free to grow®