Posibile solutii adleriane pentru un „interes ecologic”
Cand am acceptat sa scriu despre aceasta tema, am inceput sa ma gandesc la solutii pro-active, ce sa facem ca sa rezolvam situatia existenta, cum sa actionam astfel incat sa oprim deteriorarea mediului. M-am surprins „gandind” actiuni externe, solutii ale unor probleme deja aparute. Treptat, in planul constiintei mi s-a impus conceptul de interes comunitar, cel atat de mult drag adlerienilor de pretutindeni. Definindu-l drept „interes in interesul celorlalti” acest concept devine si mai evident necesar intr-o educatie eco-sociala, ecologica. „Cand interesul social a fost de la inceput instilat in straduintele ascendente al psyche-lui, el actioneaza cu certitudine automata, colorand fiecare gand si actiune” (Adler, 1956, p. 155). Cu ajutorul acestuia putem actiona direct la radacina problemei dezinteresului fata de Natura, fata de viitorul omenirii in extremis.
Am realizat apoi ca societatea actuala, prin propagarea usurintei si vitezei de a accede la placeri de tot felul, promoveaza si cultiva „rasfatul” (pampering) si tipologia umana numita „Getter” (cf. Kopp). Acestia, pentru a se simti semnificativi, valorosi si in siguranta adopta strategia de „a lua” folosindu-se de tactici precum exploatarea, manipularea si intimidarea pentru a obtine ceea ce considera ca li se cuvine de drept. Promovarea acestei atitudini individualiste, este o caracteristica a societatii, sa spunem capitaliste, unde concurenta si succesul individual sunt valorizate excesiv. Chiar daca produce modele, individualitati de succes, apare lipsa interesului social, lipsa de orientarea (si) catre ceilalti, prin ceilalti intelegand aici atat indivizi, societatea cat si Natura.
Cred ca societatile si modelele culturale Orientale, ce accentueaza relatiile sociale, comunitatea si in extenso relatie cu Natura, pot juca un rol echilibrant la nivelul ecosistemului (social) global; tot astfel cum modelul yin si yang ne arata modelul complementar si interdependent dintre cele doua calitati, ceea ce am putea numi modelul Occidental si cel Oriental pot interactiona si se pot armoniza, ferindu-se reciproc de excesele individualismului sau comunitarismului.
Ca posibile solutii ma gandesc la urmatoarele:
* pentru a preveni rasfatul, copilul va fi incurajat de mic astfel incat sa aiba sentimentul de siguranta, semnificatie si valoare prin ceea ce este si nu doar prin ceea ce face sau prin ceea ce detine; va fi incurajat sa isi exprime nevoile si se descurce singur, fara a primii cu usurinta si excesiv ceea ce isi doreste;
* promovarea a ceea ce Kopp numeste „Harvester-i”, pentru ca aceasta tipologie, in straduinta lor de a deveni semnificativi folosesc ca strategie ajutarea oamenilor de a primii ceea ce la trebuie si ce merita folosind tactici diverse – a procura, strange si cumpara pentru a-i ajuta pe altii sa-si obtina partea cuvenita; astfel individul se implineste prin chiar implinirea interesului comunitar, intelegand si subsumand aici si o atitudine ecologica;
* educarea interesului comunitar de la varste mici, copii fiind crescuti astfel incat actiunile lor sa aiba si un aspect indreptat spre social, sa nu fie exclusiv individuale, astfel pastrandu-se si intarindu-se conexiunea cu Natura, persoana fiind sensibilizata de mica la necesitatile acesteia.
articola aparut intr-o forma diferita in suplimentul Eco al revistei Psychologies din China.
Mihai Albu
Safe Place: feel free to grow!®
