Metode abordate in muzicoterapie

Metode abordate in muzicoterapie

Identificarea cu muzica este o conditie esentialǎ pentru ca terapia prin muzicǎ sǎ functioneze. Ea se poate realiza fie prin intermediul tehnicilor active (improvizatia instrumentala, cântul vocal, compozitia unei piese muzicale), fie prin tehnicile receptive (audierea unei lucrari muzicale).

 

1. Muzicoterapia activa se bazeaza pe improvizatia vocala sau instrumentala, precum si pe compozitia unor piese muzicale. Improvizatie se face fie dual, impreunǎ cu muzicoterapeutul, fie in grup. Un instrument simplu, ales in mod liber, reprezintǎ contactul fizic cu realitatea. Acesta ii va permite clientului sǎ se exprime non-verbal si sa patrunda intr-o zona a mintii poate neexplorata pâna la acel moment. Alegerea instrumentului are la bazǎ, mai degraba motive psihologice, decât muzicale, cel mai adesea ele fiind inconstiente. Gratie tehnicilor active bazate pe improvizatie, instrumentul ales devine o prelungire a corpului.

Muzicoterapia activa este foarte eficientǎ in lucrul cu cei care au dificultati in a verbaliza si are un efect foarte profund prin faptul cǎ permite o mai bunǎ eliberare, defulare a afectivitǎtii sau agresivitǎtii. In cadrul activitǎtii, clientul va renunta incet incet la mijloacele sale de apǎrare, odatǎ cu jocul improvizatoric si cu procesul creativ apǎrând si constientizarea problemelor existente.

Tehnicile active ale muzicoterapiei nu presupun necesitatea existentei unor cunostinte muzicale prealabile ale clientului si nici nu au ca scop invatarea cântatului la un instrument. Relatia terapeut-client este cea care conteaza, muzica fiind doar mijlocul prin care aceasta se consolideaza. Improvizatia muzicala nu este judecata din punct de vedere estetic, ci din punct de vedere al emoiilor transmise. In timpul improvizatiei este luat in considerare absolut: fiecare miscare, fiecare gest, fiecare privire, fiecare sunet, fiecare liniste, modul in care se situeaza spatial terapeutul si clientul, pozitia de simetrie/asimetrie dintre cei doi, gradul de simultaitate sau similitudine al discursurilor muzicale etc.

Jocul cu instrumentele, jocul muscular, sunetul obtinut, plǎcerea resimtitǎ odatǎ cu aparitia muzicii, tacerea, toate acestea vor facilita aparitia comunicǎrii si a deblocarii emotionale.

 

2. Metoda receptiva de muzicoterapie are la baza muzica inregistrata ce urmeaza a fi audiata de catre client, in compania terapeutului. Atunci când o lucrare muzicalǎ ne impresioneazǎ profund, muzica in sine devine expresia sentimentelor, emotiilor si senzatiilor trǎite. O identificare cu muzica (aici incluzand toate elementele componente ale acesteia, de la melodie pana la orchestratie), sau cu cel care interpreteazǎ muzica, poate avea efecte foarte puternice la nivel emotional.

Experienta identificǎrii cu muzica sau cu instrumentul permite intâlnirea individului cu propriul eu. Muzica poate provoca aparitia amintirilor foarte adânc ingropate. Ea poate elibera tensiunea interioarǎ si facilita exprimarea emotiilor care nu s-au vrut sau nu au putut fi exprimate verbal. Astfel, clientul poate asocia sau proiecta de-a lungul muzicii o trǎire personalǎ care se elibereazǎ treptat, de asemenea poate avea acces la emotii pâna atunci necunoscute sau, dimpotriva, refulate.

Verbalizarea se realizeazǎ ulterior, in momentul in care clientul va putea discuta cu terapeutul despre ceea ce a resimtit in timpul auditiei. In situatia in care acesta fie nu poate verbaliza, fie nu doreste, poate totusi comunica un feedback (tot intr-o maniera non-verbala) prin intermediul desenului sau al miscarii corporale.

 

Coordonare si organizare departament muzicoterapie:

Loredana Mitrut

loredana.mitrut@safe-place.ro

0724.044.382

Leave a Reply